La Grădina Zoologică din Baia Mare moare un urangutan şi astfel, rămâne femela singură, în călduri, gata să rupă gratiile de la cuşcă. Directorul Grădinii Zoologice convoacă angajaţii la o şedinţă:
- Ce facem?! De când a murit urangutanu’, femela asta dă să rupă cuşca. Sperie copiii şi ASA NE scad vizitatorii, bugetul şi salariile voastre. Io m-am gândit să trimitem un fax la Bucureşti, să NE trimită ei un urangutan să NE fută femela asta.
Toata lumea aprobă şi in final se trimite faxul la Bucureşti. A doua zi vine răspunsul de la Bucureşti: “În România nu mai există în nicio grădină zoologică aceasta specie de urangutan, însă vă sfătuim să trimiteţi faxul ăsta la National Geografic, Discovery Chanel, Teleenciclopedia că poate vă ajută ei să găsiţi un astfel de urangutan”. Directorul trimite faxul mai departe aşa cum l-a sfătuit Bucureştiul. După o săptămână primeşte răspuns de la toate instituţiile enumerate: “Stimaţi colegi din Baia – Mare vă comunicăm faptul că în lume nu există un astfel de urangutan în captivitate”. Dupa acest răspuns directorul organizează o nouă şedinţă:
- Mai baieti, aţi văzut şi voi răspunsul. Nu avem ce face altceva decât să eutanasiem femela asta… fiindca în ritmu’ ăsta NE rupe cuşca şi atacă vizitatorii. Şi-aşa toţi copiii din Baia-Mare s-au speriat de apucăturile ei şi nu mai vin la Grădina Zoologică!

Auzind acestea, îngrijitorul care se ocupa de femelă îi spune directorului:
- Domnu’ director! Apoi io de când era mică am crescut-o pe gorila asta şi nu prea aş vrea să o omorâm. Io zic să mai încercăm o soluţie. Până acuma MI-o fost ruşine să vă zic, da’ io am un văr aci aproape de Baia Mare – în Cavnic – care de mic o futut animale: hamsteri, pisici, câini, oi, capre. Acuma am auzit că fute vaci, iepe, animale de-astea mari. Io zic, domnu’ director, să-l întrebăm că poate NE ajută cu gorila asta.
Directorul: – Păi normal că-l sunăm! Dă-NE numărul de telefon! Formează directorul numărul:
- Alo!
- Da! Bună ziua!
- Bună ziua! Sunt directoru’ Grădinii Zoologice din Baia Mare… Ne-o murit un urangutan şi acuma n-are cine sa fută femela şi îi gata să rupă cuşca. Aci văru’-tău de faţă NE-o zis că ţie îţi plac tare mult animalele şi NE-am gândit că poate NE poţi fute TU femela asta de urangutan că suntem disperaţi. Niciun copil de p-aci nu mai vine la Grădina Zoologică. Tătă treaba costă 1.000 de Euro şi dacă suntem mulţumiţi te mai chemăm. Ce zici, NE poţi ajuta?
- Domnu’ director, totuşi… îi urangutan. Vă pot suna mâine dimineaţă? Că io nu mă pot decide pe moment!
- Da’ cum să nu! Sună-NE mâine dimineaţă!
A doua zi de dimineaţă sună telefonul la director:
- Alo, bună ziua! Sunt eu băiatu’ de la Cavnic… cu gorila.
- Da! Spune, te-AI hotărât?
- Da, domn’ director! N-am dormit toată noaptea. M-am tot gândit. Nu cred că vreodată voi mai avea ocazia să mă întâlnesc cu şansa pe care MI-aţi dat-o şi m-am decis să vă fut urangutanul ăla, da’ numa’ cu trei condiţii.
- Ascullt! spuse directorul.
- 1: vă rog să-MI băgaţi şofer să vină după mine la Cavnic să mă ducă şi să mă aducă înapoi din Baia-Mare, că-I tare scump drumu’.
- 2: Io vă fut urangutanu’, da’ nu-l ţuc pă gură.
Şi
- 3: ….. Banii ăia …1.000 de Euro… vi-i pot DA în rate?